Cei mai fideli prieteni
* Vali Perşinar din Cristian, unul dintre puţinii columbofili braşoveni, are podul plin de porumbei călători
Din podul casei vine zgomot înfundat, care te face să crezi că acolo se ascunde un monstru. Tînărul urcă sprinten scara de lemn. Fluieră uşor, abia auzit şi deodată zgomotul se înteţeşte. Zeci de aripi se zbat, stîrnind nori de praf şi fulgi. Aşezat în prag, porumbelul cel mai îndrăzneţ urmăreşte mişcările stăpînului. E ora mesei. Campionii s-au aşezat cuminţi pe locurile lor şi aşteaptă seminţele. După care, îşi reiau guruitul şi zborul printre căpriori. Un spectacol al aripilor în căutare de spaţiu. Sînt prietenii lui Vali. Campionii distanţelor. Porumbei care se întorc acasă. Toţi 99.
Dragoste la prima vedere
Vali Perşinar din Cristian e nebun după calculatoare şi porumbei. Inginerul de sistem de la Întreprinderea Mecanică Codlea nici nu concepe viaţa fără podul plin de zburătoare. Are 99 de porumbei voiajori, pregătiţi pentru concursuri. Dar nu medaliile îl interesează pe braşovean, cît păsările de care a prins drag de cînd era copil. „Primii au fost nişte porumbei comuni pe care i-am primit de la un unchi. Aveam vreo nouă ani. Mi-au plăcut mult, de cum i-am văzut. Dragoste la prima vedere. Îi ţineam într-un coteţ de găini. Cu timpul, i-am pierdut. Au plecat sau i-a mîncat pisica. Dar n-am renunţat", îşi aminteşte el. Acum 15 ani, un verişor i-a dăruit o altă pereche de porumbei şi un pui. Păţit o dată, le-a făcut păsărilor un coteţ adecvat, în podul casei. „În acel an n-am avut noroc de alţi pui, dar vărul mi-a mai dat unul şi astfel am ajuns la patru. Puii stăteau mai mult pe afară şi rar îi prindeam să-i bag înăuntru. Aceştia au fost primii mei prieteni înaripaţi", povesteşte el.
Un stol costisitor
Acum nu mai are niciun urmaş din primii porumbei. „Or fi ei călători, dar nu toţi se întorc acasă. Cine zice că n-a pierdut niciunul, minte", explică Vali. Încet-încet, şi-a înmulţit colecţia cu porumbei primiţi cadou, descendenţii celor din ogradă, unii prinşi de el prin comună sau cei care s-au pripăşit singuri pe lîngă casa lui. În 1994, avea deja vreo 25 de porumbei. Stol destul de consistent cu care părinţii nu prea erau de acord. Pînă la urmă, mama lui a cedat în faţa unei pasiuni atît de puternice, dar tatăl lui Vali nici azi nu vede cu ochi buni moftul care îl face pe băiat să-şi cheltuie şi ultimul ban. „Uneori îmi dau tot salariu pentru hrana şi îngrijirea lor. Dar asta nu contează", spune Vali, cu zîmbetul pe buze.
Unii nu se mai întorc
Cu timpul, l-a prins şi boala concursurilor. „Eram fascinat de fiecare dată cînd venea maşina de concurs să ia porumbei de la noi din comună. În 1995, împreună cu un prieten ne-am înscris în tandem în clubul 8/9 Cristian care aparţinea de Asociaţia Columbofilă Braşov. De concurat, am concurat numai eu. După şase etape de concurs în ţară, de la 180-382 km, am rămas cu nouă porumbei din 13, restul s-au rătăcit. Patru, pe care îi credeam cei mai buni, i-am înscris la un concurs de fond în Ungaria, la 600 km, dar a fost catastrofal. Mi-au venit numai doi înapoi, după două săptămîni, dar am fost în culmea fericirii şi aşa, pentru că rămăsesem totuşi cu jumătate din porumbei. Era un rezultat bun pentru prima mea competiţie", îşi aminteşte columbofilul, unul dintre puţinii din Braşov.
Campionii voiajelor
În 1996, după mai multe concursuri, Vali rămăsese cu o singură porumbiţă, şi aceea accidentată. Atunci, braşoveanul s-a hotărît să se apuce serios de treabă. Din acel moment, a achiziţionat numai porumbei de valoare şi „cu origine" şi „am început ucenicia la un mare crescător de porumbei, de la care am învăţat tot şi am devenit prieteni foarte buni". A intrat în joc şi fratele lui, Bogdan, cu care făcea echipă la concursuri. „Fiind studenţi, munceam vara ca să avem bani pentru deplasări. Aşa că participările noastre au fost după buget. Porumbeii mei au luat şi locul I pe judeţ, locul III pe ţară, la 580 km, de la expoziţii ne întoarcem cu diplome şi medalii. Dar, pentru un columbofil, o mare victorie e ca înaripaţii să se întoarcă acasă oricum, nu neapărat cu premii", spune stăpînul porumbeilor din Cristian.
S-au întors din Cehia
Pînă acum, porumbeii călători ai lui Vali au participat la concursurile de la Sibiu 106 km, Sebeş-156km, Deva 203 km, Arad 329 km, Nădlac 372 km, Beba Veche 405 km. Pentru pui: Săvîrşin 250 km şi Lipova 300 km. Performanţe a obţinut şi la maratonurile din Budapesta 536 km, Tata 590 km, Sopron 716 km, Magdenburg 1.250 km. Vali explică ce-i cu cifrele acestea năucitoare: „Pentru viteză, distanţele sînt de la 100 la 400 km, iar maraton înseamnă peste 900 km. Sînt şi alte categorii, combinate. Cea mai mare distanţă pe care au parcurs-o porumbeii mei a fost de 930 km, Kolin (Cehia) - Cristian. Cam în două zile au ajuns. E o mare bucurie momentul finişului. Îi premiez chiar eu cu mîngîieri şi hrană din belşug. Iar eu şi Bogdan ciocnim cîte o bere".
Stăpînii inelelor
Atunci cînd un porumbel încheie cursa, Vali trebuie să introducă inelul de cauciuc de la piciorul păsării într-un ceas de constatare, unde automat este ştanţată ora sosirii. În concurs, porumbelul poartă două inele: „buletinul de identitate" permanent şi cel de concurent. „Mai nou, porumbelul calcă pe o trapă şi astfel se constată electronic îmbarcarea şi sosirea, în inele fiind plantate microcipuri. Ceasurile vechi nu mai sînt la modă. Era o invenţie depăşită, primul a fost inventat pe la 1890", explică braşoveanul. „De porumbei trebuie să te ocupi 365 de zile pe an. Nu-ţi poţi face nici un concediu departe de ei". Cel puţin o dată pe săptămînă face curat în cele trei coteţe. Porumbeii sînt repartizaţi pe „apartamente": concurenţii, puii şi „familiştii", adică cei destinaţi împerecherii.
Dietă de campioni
Nume nu le-a dat, dar şi-i recunoaşte pe toţi 99. Dacă un intrus ar apărea printre prietenii lui, în cîteva minute şi-ar da seama. Pe cîţiva i-a poreclit, după „temperament": „Nebunul", „Timidul". „Trebuie îngrijiţi ca sportivii de performanţă, cu o dietă specială: vitamine, minerale, ceaiuri de anumite concentraţii. Hrana trebuie să fie variată, cîte 50 grame pe zi de floarea-soarelui, grîu, mei, porumb. Şi, bineînţeles, apă", spune columbofilul. O singură dată a mîncat un porumbel crescut de el. Era bătrîn şi nu mai putea zbura. N-a avut inima să-l taie, dar a gustat friptura.
Riscul de pisică
Gripa aviară nu e un motiv de îngrijorare pentru Vali. „Porumbeii mei n-au ieşit din pod din octombrie, de cînd a venit hîrtia de la Bucureşti prin care ni se cerea să-i închidem. În plus, îi vaccinez în fiecare primăvară şi toamnă. Mai mare pericol sînt pisicile decît gripa aviară care, oricum, la porumbei nu se transmite", mărturiseşte tînărul, care s-a documentat temeinic, încă de la primele zvonuri că molima a pătruns în România. Îşi iubeşte păsările călătoare mai mult ca orice, chiar dacă uneori umblă după ele prin tot Cristianul să le recupereze, chiar dacă se mai ceartă cu părinţii pe seama lor şi chiar dacă şi-a rupt mîna căţărîndu-se după porumbei prin copaci. Cel mai bine îl înţelege prietena lui care îl însoţeşte la toate concursurile şi „are toată răbdarea din lume cînd îi aşteptăm să se întoarcă".
Aviara nu afectează porumbeii
• Dr. Rudi Hendrikx din Belgia susţine că porumbeii nu pot face gripă aviară. „Studiile au arătat că porumbeii inoculaţi cu virus (atît cu varianta cu putere patogenă ridicată, cît şi cu cea cu putere patogenă scăzută), direct în ochi, nas sau în fluxul sangvin, au rămas sănătoşi, nu au transmis virusul mai departe şi nu au dezvoltat anticorpi în sînge. Porumbeii sînt rezistenţi la infecţia cu gripa aviară", a arătat el.
Campion de 77.000 de lire sterline
• În România, preţul unui campion variază între 500 şi 1.000 de euro. Un pui de porumbel fără strămoşi campioni costă cel mult 500.000 de lei, iar unul cu pedigree cam 300 de euro. Porumbelul cîştigător la Barcelona în 1988, competiţia supremă în Vest, a fost cumpărat de un englez cu 77.000 de lire sterline.
Coteţ de lux
• Un columbofil din Urlaţi, Cosmin Olteanu, a construit un hotel de lux pentru 300 de porumbei. Este cea mai scumpă crescătorie de porumbei din România, investiţia l-a costat 100.000 de euro. Întinsă pe 240 mp, hotelul de la Urlaţi dispune de camere separate pentru fiecare tehnică de antrenament, dotate cu aer condiţionat. Porumbeii au program de somn la amiază, 5 ore zilnic. Miliardarul cheltuieşte peste 200 de milioane de lei pe an cu hrana, medicamentele zburătoarelor şi lefurile celor trei îngrijitori.
Jucători, zburători şi voiajori
• În România există 30 de rase de porumbei omologate, dintre care 13 sînt de zburători şi 11 de jucători. Porumbeii jucători zboară la înălţimi mari, de unde plonjează dîndu-se peste cap. Campionii se rostogolesc chiar şi de şase ori, atingînd viteze-record de 150 km/h. Porumbeii zburători sînt cronometraţi de la eliberare pînă la aterizare, deci timpul efectiv petrecut în aer. La porumbeii de expoziţie se apreciază criteriile estetice şi genealogia. Cei mai iubiţi sînt însă porumbeii voiajori, cei care se întorc acasă, graţie unui simţ al orientării care n-a fost nici pînă acum descifrat în întregime de specialişti. Unii spun că e vorba de dorinţa de împerechere, alţii de o legătură sufletească între pasăre şi stăpîn.
Porumbeii poştaşi
• Se spune că Noe a trimis un porumbel ca să vadă cît de departe este uscatul. După şapte zile, pasărea s-a întors cu o ramură de măslin în cioc.
• Cel mai bun poştaş s-a dovedit a fi porumbelul, chiar dacă s-au folosit pentru transmiterea scrisorilor şi rîndunele. În sec. XII, un porumbel-poştalion costa mai mult decît un cal arab pursînge.
• În timpul blocadei Angliei iniţiate de Napoleon, porumbeii erau folosiţi drept contrabandişti, transportînd sub aripile lor pietre preţioase din Anglia în Franţa.
• La asediul Parisului, în 1871, porumbeii-poştaşi au cărat scrisorile celor care cereau ajutor din afară.
• În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial au fost „chemaţi sub arme" 200.000 de porumbei voiajori, cu ajutorul cărora se transmiteau informaţii despre situaţia frontului.
• În oraşul Plymouth (Anglia), porumbeii transportă din spital la laboratorul aflat la 3,5 km distanţă eprubete cu sînge pentru analize. Fiindcă fac acest drum de două ori mai repede decît automobilele, s-a renunţat la calea motorizată în favoarea zburătoarelor.
• Agenţia Reuter a folosit porumbei voiajori pentru transmiterea ştirilor.
Preluat de pe: www.monitorulexpres.ro
|
